Să mă mărit cu un bărbat care se luptă cu dependența de pornografie?

Se dă următoarea dilemă: în miezul consilierii premaritale, viitoarea soție află că cel care urmează să îi devină soț se luptă cu o puternică dependență de pornografie. Femeia nu este sigură dacă să continue relația sau nu, așa că apelează pentru un sfat la dr. Russell Moore, decanul Facultății de Teologie Southern Baptist

Acesta a lansat o dezbatere pe blogul său, care a reușit să adune circa 57 de replici coerente și structurate și să propună apoi propria lui perspectivă asupra subiectului.

„Prea multe femei se uită la filme precum ‘The Notebook’ sau ‘Twilight’ ca să adune indicatori despre ce fel de bărbat ar trebui să își aleagă ca soț,” își începe Moore editorialul publicat pe site-ul personal. „În schimb, ar trebui să se uite la ‘Vârcolacul’,” susține decanul facultății de teologie.

În termeni la început joviali, profesorul descrie un bărbat care își avertizează persoanele dragi că atunci când este lună plină se transformă într-o ființă animalică, aproape imposibil de controlat. Imaginea vrea să sugereze că, expuși la stimuli care îi provoacă sexual, bărbații pot reacționa nedemn în raport cu viața lor „normală”. „În cel mai profund sens, cam despre asta e vorba în viața creștinului. Toți avem puncte de vulnerabilitate, zone în care suntem susceptibili de a cădea în păcat și de a ne autodistruge,” explică Moore.

„Înțelepciunea ne ajută să știm care sunt acele puncte slabe, să recunoaștem atunci când ne apropiem de o ispită amăgitoare și să veghem asupra noastră înșine, ca să rămânem fideli lui Christos și celor pe care Dumnezeu ni i-a dăruit.”

Revenind la situația dilematică din introducerea articolului său, decanul la Teologie o sfătuiește pe femeie să nu caute un bărbat fără păcat. „Ce ai tu nevoie nu este un bărbat fără păcat, ci un bărbat profund conștient de păcătoșenia sa și de potențialul său de a păcătui. (…) Ai nevoie de un bărbat care să aibă înțelepciunea ca, așa cum a spus Iisus, să excludă radical orice îl târăște spre autodistrugere,” a adăugat Moore.

Profesorul a subliniat că asta înseamnă un bărbat care nu doar recunoaște că are o problemă, ci face ceva ca să o elimine. „M-ar interesa cine din viața lui mai știe despre această problemă și cum îl ajută să scape de ea? Cum plănuiește să rezolve problema, mai ales că, după căsătorie, când nu o va ascunde față de tine?” s-a adresat Moore.

„Nu există nicio garanție că îți poți feri căsnicia de infidelitate, fie ea digitală sau carnală, dar te poți asigura că bărbatul cu care te vei căsători știe care sunt mizele luptei spirituale, știe să să pocăiască și să ducă bătălia cu ce este lumesc, carnal și diabolic, în fața crucii.” Altfel spus, „un vârcolac care se ține cu tărie de Evanghelie”, a conchis Moore.

„Pornografia este o ispită universală (…) care distruge natura trinitariană a realității (legătura dintre soț-soție-Dumnezeu), comuniunea iubitoare între persoane și o înlocuiește cu un unitarianism masturbator”, a acuzat Moore.

Dimensiunile acestui „unitarianism” universal nu cuprind doar laici, ci și figuri ecleziastice. Potrivit unui sondaj publicat în anul 2000 de Christianity Today, nu mai puțin de 33% dintre clericii intervievați au mărturisit că au vizitat un site cu conținut sexual explicit. Dintre aceștia, 53% au recunoscut că au vizitat astfel de site-uri „de vreo câteva ori în ultimul an”, iar alți 18% au intrat pe site-uri pornografice de la câteva ori pe lună, la mai mult de o dată pe săptămână.

O altă dimensiune a problemei

Nu toți ar considera aceste statistici îngrijorătoare. Ba din contră. Cercetători precum profesorul de crominologie Berl Kutchinsky, de la Universitatea din Copenhaga, susțin că incidența violurilor a scăzut sau a rămas relativ la același nivel în țările în care pornografia a devenit mai ușor de accesat. Kutchinsky susține că datele indică un astfel de rezultat în Danemarca, Suedia, Germania și SUA. Alte studii, citate de revista The Scientist, susțin exact același lucru în dreptul unor țări precum Japonia, Croația, China, Polonia, Finlanda și Republica Cehă.

Totuși, câteva elemente care țin de aspecte extrem de pragmatice ale pornografiei, mai exact finanțele acestei industrii, ar putea aduce argumente împotriva legitimității ei.

Pornografia este o industrie în care milioane de oameni investesc miliarde de dolari, de plăcere. Deși în jurul estimărilor privitoare la profitul obținut de industria pornografică există o permanentă aură de mister, există surse generoase în statistici, al căror consens este că pornografia înseamnă mulți, foarte mulți bani. Există, de exemplu, surse care susțin că industria pornografiei ar avea un profit mai mare decât câștigurile mamuților Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo! Apple și Netflix, la un loc.

Voci din industria americană de gen susțin însă că profitul lor a început să scadă drastic, în mare parte sub influența a doi factori. Primul îl constituie faptul că Internetul a devenit un mediu propice de proliferare a „pornografiei amatoare”. În termeni financiar, aceasta înseamnă o scădere a volumului de vânzări și de filmări. Al doilea aspect, la fel de important, îl constituie reglementările autorităților de stat, precum cea a obligativității folosirii prezervativelor în timpul filmărilor, reduc drastic audiența.

„După ce patru actori de filme pentru adulți au fost depistați cu HIV, în 2004, cele mai mari studiouri de pornografie din Los Angeles au încercat să facă doar filme în care se folosește prezervativul,” relatează o actriță din industrie, într-un editorial publicat de Slate.com.

Însă consumatorii de filme pentru adulți nu sunt interesați de producțiile în care este folosit prezervativul, susține actrița, această preferință reflectându-se într-o scădere sensibilă a cifrei de afaceri a caselor de producție. De aceea, actrița reclamă că impunerea unor reglementări pe cală legală pentru standardizarea folosirii prezervativului în filmele pornografice nu este eficientă.

„Singura metodă de a face un standard din folosirea prezervativului în producțiile pentru adulți este ca publicul să ‘voteze’ cu propriul portofel, adică efectiv să cumpere filme în care este folosit prezervativul,” a conchis actrița. Folosind același raționament, probabil că cea mai eficientă metodă de combatere a flagelului pornografiei nu este aplicarea de restricții arbitrare, ci apelul la convingerile interioare ale consumatorilor, care să îi determine să nu mai cumpere astfel de produse.

Sursa: SemneleTimpului.ro